Istoric românesc

In cadrul Consiliului National pentru Educatie Fizica si Sport se infiinteaza Federatia Romana de Turism-Alpinism (aceasta cuprindea si orientarea sportiva si speologia).

In 1949 se infiinteaza Comitetul pentru Cultura Fizica si Sport, in cadrul caruia functioneaza si o sectie de alpinism.

Din randurile mambrilor acestei Asociatii, un grup de pasionati hotaraste in 1934 infiintarea Clubului Alpin Roman, initiativa care se materializeaza in 1936.

In 1926 se infiinteaza la Bucuresti Touring-Clubul Romaniei, care continua activitatea Societatii Hanul Drumetilor, constituita in 1920.

In 1903 se infiinteaza Societatea Turistilor din Romania (S.T.R.) de catre Profesorii L.Mrazec si Al.Tzigara-Samurcas, avandu-l ca presedinte pe Profesorul Grigore Antipa. Membrii ei fac diverse ascensiuni in Carpati: Muntii Fagaras, Mehedinti, Retezat, Piatra Craiului, dar si in Muntii Caucaz: in iulie 1912 A.Wetter, Röhler si Westerman din Bucuresti urca varful Kazbek de 5047m! Societatea a publicat un anuar al activitatii timp de 13 ani.

In 1880 se infiinteaza la Sibiu Asociatia Carpatica a Transilvaniei (Siebenbürgische Karpaten Verein-S.K.V.), clubul din Brasov devenind o sectie a cesteia. Sectii ale acestei Asociatii au luat apoi fiinta in majoritatea oraselor Transilvaniei, dar si la Bucuresti in 1922. Prin intermediul acestor sectii Asociatia a construit in Muntii Carpati 59 de “case de adapost” – cabane, multe drumuri de acces si a facut marcaje. In anuarele editate regulat pana in 1944 au aparut descrierile foarte multor ascensiuni si premiere alpine.

In Muntii Bucegi primele ascensiuni fara scop utilitar despre care ne-au ramas insemnari au fost in 1833 la Pestera Ialomitei si in 1834 la Pestera si varful Omul, facute de grupuri de profesori, botanisti si ingineri din Brasov, incluzand castelanul de atunci al Branului, Andreas Deak! Primele ascensiuni consemnate de la Sinaia la Varful cu Dor au fost realizate de francezii J.Vaillant in 1839 si M.Bouquet in 1840. Apoi de catre romanii Radu Golescu, Al.Kretzulescu si Al.Golescu-Arapila in 1842, Cezar Bolliac si Nicolae Balcescu in 1845, acestia din urma mergand mai departe, de la Varful cu Dor la Caraiman si ajungand pana la varful Omul! Acesti indrazneti montaniarzi ai timpului erau de cele mai multe ori insotiti de calauze-localnici, vechi vanatori de capre negre, ciobani sau padurari, buni cunoscatori ai potecilor si vailor montane. Au intrat in legenda calauze ca Ion Stanila din Brasov, pentru zona Malaiesti, Nicolae Butmaloi si Nicolae Gelepeanu cunoscatori fara egal ai abruptului prahovean al Bucegilor si multi altii. Pionierii ai descifrarii secretelor potecilor si vailor alpine din Bucegi, insotitori de aceste calauze, au fost Nestor Urechia, Mihai Haret, Tache Ionescu, Bucura Dumbrava. Ei au lasat si descrieri ale traseelor parcurse, care s-au constituit in primele ghiduri montane.

Muntii Carpati au fost strabatuti inca din timpuri foarte vechi de catre vanatori si ciobani. Vaile si padurile lor au adapostit de-a lungul timpului multi fugari din fata navalirilor dusmane sau sihastri doritori de liniste. Dar primele ascensiuni fara scop utilitar au avut loc desigur mult mai aproape de timpurile noastre. Printre cele mai vechi astfel de ascensiuni, consemnate in documente, sunt cele din M-tii Fagaras ale lui Jacob Zultner in 1750. Fichtel urca in 1782 pe varful Suru si M.Ackner in 1837 pe varful Negoiu.